Vezi ce semnifică acest obicei vechi de peste 100 de ani.
Festivalul Internațional “Obiceiuri de Iarnă” este organizat și anul acesta la Suceava, pe data de 31 decembrie.
Click pe Video:
Evenimentul începe la ora 11.00 și se încheie la ora 14.00. Tradițiile de Anul Nou vor fi prezentate de opt grupuri din județ și de Ansamblul Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu”, care îi vor încânta pe participanți cu obiceiuri de iarnă din tot județul, jocul urșilor, al caprelor, jocul căiuților și malanca. Grupurile participante sunt din Șcheia, Hănțești, Stroiești, Udești, Boroaia, Mălini, Zvoriștea și Dolheștii Mici. Pentru a nu se crea o aglomerare de spectatori, grupurile participante vor evolua atât pe esplanada Casei de Cultură cât și pe spațiul pietonal până la Biserica Sf. Dumitru din centrul Sucevei.
Click pe Video:
Malanca de la Mihoveni, obicei vechi de peste 100 de ani
Malanca de la Mihoveni este un obicei specific acestui sat, fiind prezentat din ajunul Anului Nou până în seara zilei de Sfântul Vasile de feciorii satului, dar și de copii, sau la diverse manifestări culturale din preajma sărbătorilor de iarnă.
„Țiganul” are rolul cel mai important După conducătorul formației care rostește urătura principală, al doilea rol ca importanță în malancă aflăm că îl are țiganul. Acesta conduce urșii și pune strigăturile specifice acestui obicei. Tot el coordonează dansul, care este foarte animat și la care participă urșii, moșneagul, baba, nevasta și fata țiganului. Cu excepția urșilor și țiganului, toți membrii formației sunt îmbrăcați în costume populare. Bărbații poartă mantale, căciuli de miel, cămăși cusute cu pui negri, bârnețe și cizme de piele, iar babele și fetele au pe cap broboade, cojoace ornamentate cu motive străvechi de mare simplitate, catrințe țesute în patru ițe, fixate cu ajutorul unui bârneț care se răsucește de mai multe ori în jurul taliei. Urșii portă blana de oaie albă, de care sunt prinși canafi roșii, de brâu au legate tălăngi și zurgălăi pentru a face mai multă zarvă în timpul jocului, iar capul este chiar un trofeu de urs. Țiganul are o costumație făcută de fetele din familie, ajutate de fetele vecinilor. „Costumația țiganului este cea mai grea de făcut. Costum popular se mai găsește, dar pentru țigan nu este ceva prestabilit. Sperăm să se mai găsească în continuare fete care să facă aceste costume. De obicei se făcea din stofă neagră, dar acum se face și din stofă galbenă sau roșie, pentru că sunt la modă țiganii îmbrăcați în roșu. Pe această haină din stofă se cos fluturi, franjuri, cănăfioare, multe dintre ele confecționate de mâna gospodarului care îmbracă costumul sau de fetele care cos costumul. Fluturii, franjurii și toate celelalte materiale care împodobesc costumul sunt cusute de fete, de mamele lor și de alte persoane care le ajută. Pe cap, țiganul poartă un țilindru, un fel de pălărie care are forma unui cilindru. Pe țilindru se pun șiraguri de mărgele, apoi se cos fluturi, se împodobește cu pene de fazan și pene colorate de păsări de prin pădurile Bucovinei. Țiganii poartă două curele de zurgălăi și o curea lată de aproximativ 30 – 40 de centimetri plină cu bunghi. Bunghii sunt nasturii actuali, dar la noi așa se spune, este un regionalism din zona noastră. Este un costum care iese în evidență prin colorit, prin ceea ce se aplică pe el. Țiganul are în recuzită și un par împodobit cu canafi, în vârf are un clopoțel și un canaf cu care stăpânește urșii. De acest par sunt legați cu lanțuri urșii. Înainte, țiganii mai foloseau, pentru a asigura ritmul melodiilor pe care dansau urșii, ciurul. Ciurul era împodobit cu un zurgălău, iar țiganul bătea ritmul la ciur, în timp ce membrii formației care însoțeau alaiul cântau la fluier, dobă și la trompetă. (Sursă – Crainou Suceava)